Viata si destin

Viata si destin

Viata si destin, una dintre capodoperele literaturii ruse si universale, este o carte cu o istorie iesita din comun. Fara a se lasa descurajat de dificultatile intimpinate la publicarea romanului anterior, Pentru o cauza dreapta (1949, aparut in revista Novii mir intre 1952-1954), Grossman a inceput lucrul la proiectata continuare a acestuia, Viata si destin, in 1952. Opt ani mai tirziu, l-a propus spre publicare, dar in 1961 KGB-ul a confiscat manuscrisele, copiile la indigo si notitele romanului, sub pretextul ca era mai subversiv chiar decit Doctor Jivago al lui Pasternak. Actiunea cartii se desfasoara pe fundalul bataliei de la Stalingrad, dar ramificatiile ei cuprind intreaga Rusie, de la cotul Donului pina in lagarele Gulagului, conturind fizionomia unei epoci dramatice si infatisind destine memorabile. Pe linga criticile la adresa sistemului totalitar, anumite aspecte ale romanului sugereaza o strinsa analogie intre nazismul german si comunismul sovietic. Salvat ca prin minune, un exemplar microfilmat al cartii a ajuns in Elvetia, unde a fost publicat in 1980. In Rusia, o prima editie, imperfecta si trunchiata, a aparut in 1988, un an mai tirziu fiind publicata editia definitiva, dupa care s-a realizat prezenta traducere in limba romana.

„Viata si destin este o cronica de amploare, care descompune cele doua masinarii malefice ale secolului trecut, comunismul sovietic si fascismul german. Un roman intunecat si deprimant, in felul in care doar marile creatii reusesc sa fie asa – spunind adevarul, raspicat si cu neinduplecare, descriind toate nenorocirile de care sint capabile fiintele umane, insa fara sa uite splendoarea la care se pot inalta in momente de cumpana. Un roman pe care numai un rus l-ar fi putut scrie.” (The Wall Street Journal)

„Viata sovietica privita prin ochii lui Vasili Grossman in toate detaliile sale penale, militare si civile este impresionanta pina la Dumnezeu. O relatare cuprinzatoare, fascinanta, semnificativa, ocupind un loc aparte in marea biblioteca, mereu clandestina, a cartilor rusesti.” (The New York Times Book Review)

„Unul dintre cele mai sumbre portrete ale societatii rusesti.” (The Washington Post)