Tratat despre Calea de Mijloc

Tratatul despre Calea de Mijloc (Madhyamakasastra) este cea mai veche sinteza a sutrelor din "Perfectiunea Intelepciunii" (Prajnaparamita). Influenta acestei opere inegalabile nu s-a atenuat nicicand de-a lungul secolelor, in China la fel ca si in Japonia sau in sfera gandirii indo-tibetane. Constituie textul prin excelenta capital pentru cine vrea sa porneasca pe calea eliberarii din ciclu si sa aiba acces la revolutia pe care un astfel de demers o cere.

A intreprinde o exegeza completa a filozofiei Caii de Mijloc, a scolilor si a deosebirilor dintre ele, a controversei dintre Chandrakirti si Bhavaviveka si a multor altora care s-au iscat de-a lungul secolelor si continua pana in zilele noastre privind semnificatia ultima a gandirii lui Nagarjuna, sensul celor doua adevaruri, textele cu sens provizoriu si cele cu sens definitiv, "statutul" vacuitatii si al conventiilor, toate acestea nu pot fi dezvoltate aici: ar fi necesar sa li se consacre cel putin cateva volume. Aici se ofera doar textul de baza impreuna cu interpretarea lui Tsongkhapa: Oceanul rationamentului, si al lui Chone Drakpa Chedrub (1675-1748): Un vas pentru a te avanta pe "Oceanul rationamentului", care, in ciuda scurtimii sale, ramane fidel maestrului. Aceasta exegeza particulara, cea a traditiei Gelugpa din budismul tibetan, intemeiata de Tsongkhapa (1357-1419), insista asupra validitatii conventiilor ca simple relativitati si a existentei fenomenelor ca simple specificatii, vide de natura proprie si interdependente. Dupa textele ce au fost adunate in canonul budist, acest tratat este considerat de o importanta covarsitoare in intelegerea esentei doctrinei propovaduite de Buddha.