Thanatos. Psihologia morţii

Thanatos. Psihologia morţii

Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici: Problema morţii preocupă omenirea încă din Paleoliticul mediu, când omul din Neanderthal a descoperit acum circa 60 000-70 000 de ani diferenţa dintre o făptură vie şi un cadavru şi şi-a formulat (probabil într-o formă rudimentară - cât îl ajuta creierul său mai redus) un model dualist al Universului şi al propriei sale fiinţe.
Impactul extraordinar pe care misterul morţii l-a avut se poate constata prin aceea că riturile funerare sunt primele care apar în istoria spirituală a speciei noastre.

Scrisă într-un stil fermecător, această carte ne prezintă problema morţii ca un complement inexorabil al vieţii şi ca un fenomen dezbrăcat de mitologia lui multimilenară.
La sfârşitul cărţii se găsesc două capitole care reflectă experienţa de psihiatru a autorului. Este vorba de o prezentare a psihologiei morţii şi a aceleia a sinucigaşilor.

Ion Biberi - pe care l-am cunoscut bine - făcea parte din acea elită a intelectualităţii româneşti formată în perioada interbelică şi influenţată de cultura franceză. Demersul său biologizant conţine totuşi o dimensiune spirituală timidă. El însă nu gândeşte ca eseist, ci ca un medic prins în mrejele unei filosofii pragmatice, departe de paradigmele existenţialiste şi de înaripările teologice şi mai aproape de un structuralism cu picioarele pe pământ.
Consider că readucerea în circulaţie a acestei opere de către editura Curtea Veche este un dar pe care ea o face adevăraţilor intelectuali din ţara noastră.

Opera a fost premiată de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri, Fundaţia pentru literatură şi artă Regele Carol II, 1936.