Teoria clasei de lux

Teoria clasei de lux.

Munca este brăţară de aur, se spune. Dar nu e greu să vezi că unii muncesc, iar alţii doar poartă brăţara. Despre cei din urmă, Veblen vorbeşte în Teoria clasei de lux: despre cei care îşi fac o slujbă din a nu munci.

O viaţă fără griji, în care principalul scop este acela de a pierde vremea. Dar nu oricum, ci cât mai spectaculos. De aici şi consumerismul, căruia Veblen i-a dat potrivitul nume de „consum ostentativ”.

Hainele, hrana, arta, chiar şi partenerul de viaţă sunt semne ale bunăstării şi ele trebuie să fie cât mai bătătoare la ochi. Între clasa industrială, al cărei motor este instinctul artizan, şi clasa de lux, dominată de instinctul de pradă – altfel spus, între cei care fac şi cei care îşi arogă dreptul de proprietate. Iar cei din urmă, ne spune Veblen, sunt mult mai adaptaţi pentru supravieţuire.

Depăşind cu mult economia politică, Teoria clasei de lux, publicată în 1899, şi-a depăşit cu mult şi propriul timp, fiind azi o lectură absolut obligatorie.

"Veblen ignoră convingerea curentă că, în principiu, o carte de teorie economică şi una de teorie a culturii nu pot avea prea multe lucruri în comun. Sau că, dacă au, atunci ar trebui probabil ca întâlnirea lor să producă o abordare militantă – în cazul de faţă, o lungă demascare a viciilor burgheziei şi a exceselor societăţii de consum. Veblen nu propune însă revoluţii anticonsumiste; tot ce face e să descopere şi să eticheteze realitatea, cu stilul lui ne-american de a scrie."
Crenguţa Nicolae, Redactor şef adjunct, Business Magazin

"Veblen satirizează consumul de dragul consumului, în care nu se aplică legea utilităţii marginale şi unde singurul scop al consumului este acela de a epata, de a parveni sau de a confirma un anume statut social. O carte scrisă în 1899 în America este foarte actuală pentru România anului 2009, pentru că la acel nivel de capitalism primitiv ne găsim astăzi în economiile emergente. Şmecherii cu maşini sport roşii şi piţipoancele cu aspiraţii, capitaliştii îmbogăţiţi de stat, cafenelele din Dorobanţi, vilele din Pipera şi tricourile cu un crocodil pe piept – iată tot atâtea simboluri ale capitalismului românesc şi ale elitei economice de la noi, pe care le veţi vizualiza cu ochii minţii citind cartea lui Veblen, deşi scrisă într-un alt timp şi spaţiu. Peste tot însă clasa de lux, oriunde şi oricând, a dat societăţii mai puţin decât a luat de la ea."
Liviu Voinea, Director Executiv, Grupul de Economie Aplicată