Puterea vindecătoare a bolii

Puterea vindecătoare a bolii

Cartea conţine un registru cu numele romanesc al bolilor şi un tabel sinoptic al corespondenţei dintre părţile corpului, cu organele sale şi sensul lor simbolic. Rezumatul teoriei 1. Conştienţa omenească este polară. Aceasta face posibilă pe de o parte capacitatea de cunoaştere, pe de altă parte ne face ne-sănătoşi şi ne-desăvârşiţi. 2. Omul este bolnav. Boala este expresia nedesăvârşirii sale, şi ea este inevitabilă în contextul polarităţii. 3. Faptul că omul este bolnav se exteriorizează în simptome. Simptomele sunt părţi ale umbrei conştienţei, manifestate în substanţialitate. 4. Omul, ca microcosmos, conţine latent în conştienţa sa toate principiile macrocosmosului. Deoarece însă, pe baza capacităţii sale de decizie, omul se identifică întotdeauna numai cu jumătate din toate principiile, cealaltă jumătate ajunge în umbră şi, de aceea, scapă conştienţei omeneşti. 5. Un principiu nevieţuit în conştienţă ne constrânge, pe calea ocolită a simptomului corporal, să-i acceptăm justificarea existenţei. În simptom, omul trebuie întotdeauna să trăiască şi să împlinească ceea ce de fapt el nu voia să trăiască. Cu aceasta, simptomatica compensează toate unilateralităţile. 6. Simptomul îl face pe om onest! 7. Ca simptom, omul are ceea ce îi lipseşte în conştienţă! 8. Însănătoşirea este posibilă numai prin aceea că omul devine conştient şi-şi integrează partea de umbră ascunsă în simptom. Dacă omul a găsit ceea ce îi lipsea, simptomul devine inutil. 9. Însănătoşirea are ca ţel Unitatea şi devenirea ca Întreg. Omul este sănătos atunci când şi-a găsit adevăratul sine, şi când a devenit Una cu tot ce există. 10. Boala îl constrânge pe om să nu părăsească drumul spre Unitate şi, de aceea, BOALA ESTE O CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE!