Psihanaliza travaliului creator

Psihanaliza travaliului creator

Dumnezeu a murit (de aceea se şi lucrează intens la reinventarea lui în chipuri dintre cele mai neaşteptate), omul a murit, a murit însă şi creatorul, şi au rămas (cum li se spune în advertising) "creativii": sunt peste tot, au devenit indispensabili, căci nu mai putem trăi oricum, interioarele trebuie "amenajate".


Din această perspectivă (care este tocmai aceea, de bază, a cărţii lui Anzieu), psihanaliza (şi ea tot mai deranjantă şi mai puţin dorită) apare (aşa cum este ea parţial renovată de autor) ca un memento perpetuu, îmbogăţitor — ca un umanism, după ce păruse a ataca şi a desfiinţa Omul, ca o ultimă complicitate, prieten sau prietenă a creatorilor. Creaţia nu se poate vindeca cu medicamente, chiar dacă pare a fi percepută ca un imens pericol, pe care umanitatea tot mai civilizată, cel puţin de la Platon încoace, nu s-a priceput niciodată să-l alunge în totalitate. Să eliminăm disconfortul pe care o tot provoacă, cu arhaismele lor "mitizante", perechea creaţie-psihanaliză!…

Bogdan Ghiu



Psihanalistul francez Didier Anzieu (1923-1929), de formaţie filosofică, s-a făcut cunoscut prin lucrări importante, cum ar fi L'Autoanalyse de Freud, PUF, Paris, 1988 sau Du moi-peau au Moi-pensant, Dunod, Paris, 1994.