Prima si ultima libertate

Scriind introducerea la Prima si ultima libertate, Aldous Huxley spunea:

"In acest volum de culegeri din scrierile si convorbirile lui Krishnamurti, cititorul va gasi o clara si actuala formulare a problemei fundamental umane, cat si invitatia de a o rezolva prin singurul mod in care ea poate fi rezolvata, si anume, singur de catre fiecare in parte. Solutiile colective, in care atat de multi se incred cu disperare, nu sunt niciodata adecvate. "Pentru a intelege chinul si tulburarea ce exista inauntru nostru, cum exista si in lume, trebuie mai intai sa gasim claritatea inlauntru nostru, iar aceasta claritate rezulta dintr o gandire corecta. Este o claritate care nu trebuie organizata, caci nu poate fi schimbata cu alta. Gandirea unui grup organizat e doar repetitiva. Claritatea nu este rezultatul unei afirmatii verbale, ci al unei intense auto constientizari si al unei gandiri corecte. Gandirea corecta nu este consecinta unei simple cultivari a intelectului, nici conformarea la un model, oricat de valoros si nobil ar fi acesta. Gandirea corecta rezulta din autocunoastere. Fara a te intelege pe tine insuti nu ai o baza de gandire; fara autocunoastere, ceea ce gandesti nu este adevarat".

Aceasta tema fundamentala e dezvoltata cu consecventa de Krishnamurti. "In oameni se afla speranta, nu in societate, nici in sisteme, nici in sisteme religioase organizate, ci in tine si in mine". Religiile organizate, cu intermediarii lor, cu cartile lor sfinte, cu dogmele, ierarhiile si ritualurile lor, ofera doar o falsa solutie problemei de baza. "Cand citezi Bhagavad Gita sau Biblia, sau unele Carti Sacre chineze, fara indoiala ca nu faci altceva decat sa repeti. Si ceea ce repeti nu reprezinta adevarul; este un neadevar, deoarece adevarul nu poate fi repetat". Un neadevar poate fi amplificat, expus si repetat, dar adevarul nu; iar cand repeti adevarul, el inceteaza de a mai fi adevar si, prin urmare, cartile sfinte sunt lipsite de importanta.

Doar prin autocunoastere si nu prin credinta in simbolurile altcuiva, poate ajunge omul la realitatea eterna, unde fiinta sa isi are originea. Credinta intr o adecvare totala si intr o valoare superlativa a unui sistem de simboluri dat, oricare ar fi el, nu ne duce la eliberare, ci la istorie, la aceleasi vechi dezastre. "Credinta dezbina in mod inevitabil. Daca ai o credinta anume, sau cauti siguranta in credinta ta, te separi de cei care cauta siguranta intr o alta forma de credinta. Toate credintele organizate se intemeiaza pe separare, chiar daca propovaduiesc infratirea". Omul care a rezolvat cu succes problema relatiilor sale cu cele doua lumi, cea de date si cea de simboluri, este un om care nu are credinte. In ce priveste problemele practice ale vietii, el accepta o serie de ipoteze de lucru care i servesc scopurile, dar carora nu le da mai multa importanta decat unei unelte sau unui instrument. In privinta semenilor sai, si a realitatii pe care acestia se bazeaza, el are experientele directe ale dragostei si intelegerii.