Potopul

Pe 25 ianuarie, la 15:30, François Besson are o viziune, care capătă valoare de simbol: când sunetul sirenei se înălţa spre cer, a apărut o fată pe un velomotor. Zgomotul a încetat şi, odată cu el, fata a dispărut printre case. Această clipă îl bulversează. „Din ziua aceea, totul a putrezit. Eu, François Besson, văd moartea pretutindeni." François Besson va trăi cele mai importante treisprezece zile din viaţa sa. În prima zi, ascultă banda pe care e înregistrată confesiunea unei prietene, Anna: speranţele ei, pasiunile ei, oboseala şi motivele ei de a se sinucide. În a treisprezecea zi, după ce a renunţat la bani, la iubire, la serviciu, la fericire, după ce şi-a ars ochii la lumina soarelui, în semn de ispăşire, Besson întoarce banda. Anna mărturiseşte că a minţit, că îi este greu să-şi exprime motivele sinuciderii, dar că va muri; a înghiţit fenobarbital, iar el îi va auzi ultimele cuvinte. Asistă la moartea Annei, care spune: „A fost potopul."