Paul Celan. Dimensiunea românească

Această carte este deopotrivă una monografică şi una de memorii. Amintindu-şi câteva momente-cheie din anii 1946–47, când pe el şi pe Paul Celan i-a legat o strânsă prietenie la Bucureşti, apoi revederea lor după două decenii la Paris, Petre Solomon îl şi introduce şi-l explică pe poetul german de origine bucovineană, care a scris şi în limba română şi a adoptat, în a doua parte a vieţii, limba franceză. Paul Celan este prezentat ca o personalitate complexă, puternic marcat de episoadele tragice ale vieţii sale – dispariţia părinţilor în holocaustul evreiesc, propria lui trecere printr-un lagăr de muncă, autoexilul în România, apoi la Viena şi la Paris, conflictul său cu antisemitismul mişcărilor neofasciste europene din anii 1950–60, acuzaţia samavolnică de plagiat şi boala de nervi care l-a determinat să se arunce în Sena în 1970, înainte de a fi împlinit 50 de ani. Cartea pune accentul pe cei doi ani şi jumătate petrecuţi de Paul Celan în România, o perioadă de relativă linişte creatoare pentru el.