Oceanul e fratele meu

Traducere din limba engleza si note de Ciprian Siulea

Un nou titlu de Jack Kerouac, scriitorul-emblema al „Generatiei Beat”
Editia este insotita de fotografii inedite din arhiva scriitorului

Oceanul e fratele meu este o antologie de texte inedite, care contine, printre altele, asa-numitul „roman pierdut“ al lui Jack Kerouac, prima sa scriere de anvergura, descoperita recent printre hirtiile personale ale autorului. Volumul mai include primele texte in proza si dramatice ale lui Kerouac, un jurnal inedit din anii de colegiu, precum si corespondenta sa cu un prieten din adolescenta, Sebastian Sampas, ce dezvaluie istoria unui grup literar numit Prometeicii si aduce informatii inedite despre perioada de formare si maturizare intelectuala a prozatorului american.
Din paginile cartii se degaja un idealism si un avint adolescentin cuceritor, ce capata o nota tragica in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Iar pentru cititorii pasionati ai autorului beat si pentru cei interesati de evolutia sa acest volum este un instrument indispensabil, caci dezvaluie inceputurile carierei scriitoricesti a lui Jack Kerouac.

„In aceasta carte, Oceanul e fratele meu, voi tese toata pasiunea si splendoarea vietii, nelinistea si tihna ei, febra si plictiseala ei, diminetile, amiezile si noptile de dorinta, enervare, frica, triumf si moarte...” (Jack Kerouac)

„Adevarata valoare a Oceanului sta in a arata ca autorul lui n-a rasarit, precum iepurele din palarie, in persoana regelui beatnicilor, ci a evoluat, a crescut, s-a maturizat si, asa cum se intimpla oricarui scriitor adevarat, a pacatuit in fata muzei sale.” (The Independent)

„Ca si Jack Kerouac, protagonistul romanului, Wesley Martin, lasa in urma o facultate neterminata. Kerouac spune despre el ca «iubeste oceanul cu o dragoste bolnava, stranie, oceanul e fratele lui si suflarea lui in cuvinte». Dimpotriva, un alt personaj, Everhart, «fuge de lume, dar ga-seste in ocean o nemaipomenita solitudine». Cei doi haladuiesc prin carte ciorovaindu-se, bindu-si mintile si gindindu-se la singuratate: nici Kerouac n-ar fi facut altceva.” (The Guardian)