Ne văd copiii

Ne văd copiii

Ne văd copiii este una dintre cărţile din care îi citesc cu bucurie fetiţei mele care a "sărit", nu cu mult, de doi ani. Iar ea stă, ascultă, zâmbeşte şi repetă pe limba-i unele versuri.
Ce dovezi mai clare că îi place?
Asta pentru că Marian Stan reuşeşte să scrie de sub pielea copilului (al meu, al tău, al lui) şi să fie poet credibil.
Sună a paradox, dar ăştia micii aşa cântăresc lucrurile. Iar eu o cred pe fii-mea. Şi depun mărturie alături de ea: Marian Stan e poet.

Robert Şerban

Marian Stan este un autor foarte subtil. El a câştigat pariul pe care l-a câştigat cîndva Creangă. E capabil să se adreseze şi copiilor, dar şi adulţilor. De fapt ceea ce face el este să se transpună în pielea copilului, să mimeze infantilul şi să facă un proces părinţilor şi adulţilor, în general. Marian îi vede pe adulţi ca pe nişte copii rataţi şi cred că toţi, citind cartea asta, ne putem pune mari întrebări: unde ne aflăm noi acum, cît de anchilozaţi şi de sclerozaţi suntem?

Felix Nicolau