Mostenirea lui Arne

Mostenirea lui Arne

Pe Arne nu vrei şi n-ai cum să-l uiţi după ce termini romanul. E unul dintre acele personaje atît de vii, încît îţi dă impresia că-l poţi întîlni şi saluta pe stradă. Te împrieteneşti cu el din prima clipă. Îţi vine să intri din cînd în cînd în carte numai ca să-i spui: toate astea sînt fleacuri, sînt ca lucrurile tale din mansarda-cabină-de-vapor pe care o împarţi cu Hans, nu le mai pune şi tu la suflet!
Moştenirea: un far în miniatură, o cutie de chibrituri cu un crab de plumb, un şnur alb cu roşu, un acvariu, un pulover, un ochean şi încă două-trei mărunţişuri: lucrurile lui Arne, băiatul orfan de pe Elba, jocurile lui, zilele lui pline de emoţii. Felul în care aceste obiecte se transformă în viaţă şi destin nu mai e deloc fleac şi nici joc sau scamatorie, ci artă de cea mai pură calitate.