Momente, schiţe, însemnări

Momente, schiţe, însemnări

Eu sfârşesc cu începutul, adică acum scriu povestiri de o pagină, iar următoarea carte se va numi probabil "Scriitor de subiecte" şi va conţine povestiri de cinci rânduri, pentru că mă întorc la nişte descoperiri esenţiale, la cum se începe. Nu poţi să urci în trenul de Giurgiu şi să speri din tot sufletul tău că vei ajunge la Ploieşti. Foarte mulţi autori români trăiesc această drama: au greşit trenul. Încep prin a se integra de tineri în ceva, despre care nu ştiu nimic, nici măcar dacă le e propriu. Încep prin a fi optzecişti, de pildă, se agaţă de ceva, care le dă un sentiment că există într-un sistem, după care zic: "Lasă că mă voi dumiri eu apoi dacă sistemul e bun şi dacă mi se potriveşte." Şi descoperă la 60 de ani, când nu mai pot da înapoi, că au trăit în alt regim intelectual decât cel care le era potrivit. Eu nu cunosc o singură situaţie, în care mulţimile să fi creat. În toată Renaşterea, nu ştiu un moment în care zece pictori să se fi numit "generaţia Rafael" şi să fi dat ceva bun. E adevărat, există grupuri, generaţii, care sunt un lucru bun, în sensul că distribuie idei, fac o şcolarizare de înalt nivel, cu teme şi teze noi. Dar ca să fii creativ, trebuie să intri în procentul acela de 3% de oameni profund asociali, pe care societatea ar trebui să-i stârpească, pentru că strică totul. Pablo Casals, la 90 de ani, cânta la violoncel nişte partite de Bach pe care le cântă frecvent copiii la 6� ani şi spunea: "Cred că am început să bănuiesc cum trebuie cântate." Şi el sfârşea cu începutul. (dintr-un interviu acordat lui Tudor Calin Zarojanu pentru revista România literară)

Tudor Octavian (n. 12 decembrie 1939). A urmat un Liceu Militar şi o Şcoală tehnică pentru ofiţeri de aviaţie. A practicat, după ce a fost exmatriculat din Şcoala de ofiţeri, felurite meserii (lăcătuş, tâmplar). Studii de arhitectură şi filologie. Debut la Editura Eminescu, în 1968, cu volumul Povestiri diferite, prefaţat de Adrian Marino. Din anul al II-lea, 1967, Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti, este angajat, cu dispensă de frecvenţă, la revistele Viaţa Studenţească şi Amfiteatru. În presă, a lucrat la Flacară şi România liberă. În prezent, redactor la Academia Caţavencu. Semnează zilnic rubrica "Scriitor la ziar" în cotidianul Naţional. A susţinut, în revistele de cultură şi cotidiene, rubrici de critică de artă, timp de câteva decenii. După debutul cu Povestiri diferite, a publicat mai multe volume de proză: Noiembrie viteză; Banda lui Möbius (romane); Istoria unui obiect perfect; Mihai, stăpânul, şi sluga lui, Mihai (povestiri); Sortiţi iubirii; Firul principal; Cuadratura cercului; Motivul; Celălalt; Afară din joc (romane). După 1990, a publicat două antologii de pamflete - Tratat de înjurături, volumul 1 şi 2 - precum şi volume de proză scurtă: Povestiri; Oameni normali şi 248 de povestiri. A publicat, de asemenea, şi două monografii de artă: Vermeer şi criticii săi (Editura Meridiane) şi Florin Niculiu.