Moartea samurailor ronini

In Japonia, razbunarea istorica a roninilor seniorului Asano Takumi-no-kami Naganori din timpul shogunatului lui Toku-ga-wa Tsunayoshi a dat nastere unei adevarate materii narative, pe numele sau Chushingura. Epopeea celor patruzeci si sapte de ronini a facut obiectul mai multor romane, a intrat in repertoriul teatrului de papusi traditional bunraku si a teatrului-dans kabuki, a cunoscut numeroase productii cinematografice si ecranizari pentru televiziune, ceea ce face din Chushingura una dintre cele mai iubite si vii povesti japoneze.

Faptele istorice eternizate de extraordinara vitalitate a acestei povesti sunt urmatoarele: in anul 1701 shogunul il insarcineaza pe nobilul (daimyo) de Ako, Asano Naganori sa se ocupe de primirea unor trimisi imperiali din Kyoto, in timp ce maestrul de ceremonii (kOke) al shogunului, pe nume Kira KOzuke-no-suke Yoshinaka, primeste sarcina sa-l indrume in chestiuni de eticheta. In mod inexplicabil, chiar in ziua receptiei din castelul din Yedo, daimyo de Ako isi scoate sabia si incearca sa-l ucida pe Kira. Dupa acest acces de furie, a carui pricina se presupune ca ar fi fost o insulta din partea maestrului de ceremonii, este condamnat la moarte prin seppuku, ii sunt confiscate domeniile, iar samuraii sai ajung ronini.

Intrucat nobilul Kira scapase nepedepsit, la aproximativ doi ani dupa aceea, un grup de 47 de ronini care fusesera in serviciul lui Asano, condus de Oishi Kuranosuke Yoshio, samurai de rang inalt din clanul de Ako, patrund in casa maestrului de ceremonii si-l executa, dupa care ii duc capul retezat la mormantul stapanului lor. Apoi, toti cei patruzeci si sapte se predau autoritatilor, fiind condamnati la seppuku. La putin timp dupa aceea, se supun pedepsei, luandu-si viata impreuna, in aceeasi zi.

In literatura japoneza, gesta Chushinguriei se declina in mai multe versiuni narative, iar cea prezentata in editia de fata se bazeaza pe o versiune de secol XIX a romanului Iroha bunko de Tamenaga Shunsui.