Mica filocalie a rugaciunii inimii

Filocalia a fost finantata de un bogatas din Smirna, Ioan Mavrocordat, care a fost considerat in mod eronat drept print moldovlah. Editarea ei a fost facuta de episcopul de Corint, Macarie (1731-1805) si de calugarul Nicodim zis Aghioritul (1749-1809). Primul a descoperit culegerea in manuscris si a adus imbunatatiri invataturilor ei, iar cel de-al doilea s-a ocupat de prefata si de notite. La fel de apostolici si de cultivati, si unul si celalalt visau sa atraga atentia monahilor si credinciosilor ortodocsi asupra marii traditii a rugaciunii, ilustrata de o serie neintrerupta de contemplativi, incepand de la parintii pustiei si pana la restauratorii din secolele XIII si XIV, Nichifor, Grigorie etc..

Aceasta carte, ne spune Nicodim, nu este, nici mai mult nici mai putin, decat "comoara de trezvie, apararea inteligentei, mistica indrumatoare a rugaciunii mintii, modelul superior al vietii active, calauza desavarsita a contemplatiei, paradisul Parintilor si lantul virtutilor. O carte care ne aminteste staruitor de Iisus si ni-L face apropiat..."(Prefata, p.IV).

Acest veritabil conciliu al "Parintilor Neptici" ii aduna laolalta pe toti cei ce reprezinta traditia, incepand cu epoca pustiei cu Antonie si Evagrie, pana la Simeon din Tesalonic (1410-1492). Sunt acolo mai mult de treizeci: Antonie cel Mare, Isaia, Evagrie, Casian, Marcu, Isihie, Nil, Diadoh, Ioan Carpatiul, Teodor al Edesei, Maxim Marturisitorul, Talasie, Ioan Damaschinul, Filimon, Teognost, Filotei Sinaitul, Ilie Ecdicul, Teofan Scararul, Petru Damaschinul, Macarie, Simeon Noul Teolog, Nichita Stithatul, Teolipt, Nichifor Isihastul, Grigorie Sinaitul, Grigorie Palama, Calist II, Ignatie Xanthopol, Calist Catafigiotul, Simeon al Tesalonicului, Marcu al Efesului, Maxim Cavsocalivitul.

Epoca Filocaliei nu s-a stins. In anul 1946, Dumitru Staniloae a tradus-o in limba romana, la Sibiu. Filocalia este, inainte de toate, cartea rugaciunii, adica a rugaciunii lui Iisus sau a inimii. Si pe buna dreptate, caci ea este, in definitiv, rugaciunea pe care compilatorii ei visau sa o readuca in triumf, insotita de intreaga traditie. Pe de alta parte, daca Filocalia a depasit campul riguros al eruditiei pentru a deveni ecoul unei puternice experiente religioase aceasta se datoreaza si rugaciunii inimii.