Martorul eternitatii

Henriette Yvonne Stahl a exercitat, de-a lungul timpului, o fascinatie constanta, nu numai pentru calitatile ei scriitoricesti (mai ales ca prozatoare dar si, sporadic, ca poeta ori traducatoare), dar si pentru carisma ei aparte. A primit in Franta si in Romania numeroase premii literare, ca o recunoastere a meritelor "vizbile" ale unui spirit aflat neobosit in cautarea Adevarului.

Tema din Martorul eternitatii a fost deja anuntata intr-o lucrare precedenta, Intre zi si noapte, unde eroina, dupa un lung si dureros drum in cautarea "sensului vietii", sfarseste prin "a cunoaste fericirea", prin a sti ca "fericirea a asteptat-o, refugiata in ea, mai puternica decat suferinta, indicibila si atotputernica". Si, intr-o exclamatie finala, ea conchide: "Niciodata nu ma voi mai izola de oameni, orice s-ar intampla. Voi suferi cu ei, in acelasi timp cu ei, din compasiune pentru ei".

Aceasta carte marcheaza, fara indoiala, o noua etapa, atat in inaintarea pe drumul initierii, cat si in rezultatul obtinut. Este o alta etapa si prin aceea ca, evident, este vorba in aceasta carte, despre o autentica autobiografie, chiar daca trebuie sa fie, cateodata, putin romantata. Punctul de plecare, daca nu chiar ratiunea acestei povestiri este, vizibil, un efort pentru a-l face pe cititor sa admita ca datele si metodele stiintei occidentale moderne pot si trebuie sa fie aplicate studiului starilor de suflet si sa ne furnizeze un mijloc tot atat de eficace de dezvoltare interioara ca si metodele traditionale ale Islamului, Indiei sau Extremului Orient, atat de la moda in Occident.