Magia Naturala - Filosofia Oculta (Cartea I)

In prezent, magia este un cuvant care, dincolo de bagatelizarea lui prin asocierea cu unele practici subculturale, continua sa induca o stare de suspiciune sau de curiozitate, caci, un lucru e sigur, "magia" a fost intotdeauna la moda. Insa, mergand in urma cu cinci sute de ani, Agrippa ne invata ca magia este o "stiinta" sau mai degraba un triumf al omului pregatit sa cerceteze, sa cunoasca si sa stapaneasca secretele mereu insondabile ale lumii in care traim.

Agrippa avea o vasta cultura enciclopedica si era un mare cunoscator atat al autorilor din antichitate, pe care ii citise in original, cat si al tuturor celor care, de-a lungul secolelor, s-au facut remarcati prin scrierile lor, pana in timpurile Renasterii contemporane cu el. Contaminat si fascinat de ideile cuprinse in textele hermetice, el a continuat sa creada in maretia omului care, prin gandirea sa, este "Dumnezeu muritor".

De Occulta Philosophia reprezinta o insemnata contributie la reflectia filosofica din Renastere asupra magiei si a relatiei acesteia cu religia. Agrippa se situeaza in continuitatea magiei "naturale" a lui Ficino si Pico, insa largeste ideile pe care le-a gasit in vastele sale surse pentru a elabora o conceptie despre ocult mult mai cuprinzatoare. Este motivul pentru care opera sa a ajuns sa fie unanim recunoscuta drept cea mai importanta realizare din istoria ocultismului occidental.

*

"De Occulta Philosophia, in fapt, nu trateaza decat despre religie, despre Dumnezeu si despre numele si atributele lui, despre demoni si despre ingeri, despre inteligente si despre genii, despre jertfe, despre om si despre slabiciunile lui. Urmarind lucrarile tuturor teologilor, filosofilor si cabalistilor, Agrippa nu spune nimic sau nu ne invata altceva decat acele lucruri pe care le‑a extras, dupa cum el insusi o spune, din carti tiparite, citite si bucurandu‑se de o inalta pretuire, ca cele scrise de Platon, Porphyrios, Proclos, Calcidius, Synesius, Ammonius, Psellos, Albert cel Mare, Roger Bacon, Guillaume de Paris, Galatin, Ioan Pico, Reuchlin, Riccius, precum si de altii, adica din carti ce ar putea fi banuite de magie numai de aceia care se sperie ori de cate ori intalnesc un lucru ce nu le este cunoscut si care ii inspaimanta".

(G. Naude)