Lupta cu moartea

Avem in fata un manuscris redactat cu aproape doua decenii si jumatate in urma. Este jurnalul unei campanii in timpul careia un om (in dubla ipostaza: de ofiter si poet) participa la nesfarsite batalii purtate pe doua fronturi: cel exterior, obiectiv, sangeros, si cel launtric, subiectiv, sfasietor.

Prima parte a cartii este de fapt consemnarea unui "drum de lupta" strabatut in decursul mai multor ani, de pe malul Marii Negre pana in muntii Tatra. Aici sunt narate, cu lux de amanunte si cu o minutie demna de un reporter de razboi, evenimente din perioada celei de a doua conflagratii mondiale, in care a fost implicata si oastea romana.

Cu o mare acuitate sunt descrise batalii aprige, chipuri de oameni, destine care se fac si se desfac sub ochii nostri, peisaje desprinse parca dintr-o alta realitate. Multitudinea si realismul aspectelor descriptive ii va fascina cu siguranta pe cei interesati de al Doilea Razboi Mondial.

Partea a doua ne poarta intr-o zona complet diferita, in care eroul cartii (sintagma trebuie luata ca atare, caci personajul da dovada de mare curaj in lupte, este ranit si decorat in mai multe randuri) se confrunta cu un alt adversar, intr-o batalie purtata intr-un spatiu consacrat - cel launtric. De data aceasta este vorba de o lupta in doi, o lupta cu constiinta, in care gandul mortii este rand pe rand respins si asumat. Nu raspunsurile si solutiile conteaza acum, cat mai ales privirea lucida asupra unor aspecte pana atunci evitate, si mai ales acea familiarizare progresiva cu faptul mortii. In cea de-a doua lupta autorul isi afla de fapt izbavirea, caci impacarea cu moartea - opusa resemnarii, transcenderea acesteia este cea care il salveaza fizic si moral de la disolutie.

O marturie de exceptie asupra unui moment dureros al istoriei, romanul de fata spune povestea unui lung si sinuos drum prin bezna catre o nesperata, dar meritata izbavire.