Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008

Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008.

Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008 de Paul Krugman este a doua carte din Co-lecţia de economie, un proiect realizat în parteneriat cu Business Magazin şi susţinut de OTP Bank – o selecţie de cărţi “clasice” despre principiile de funcţionare a economiei.

În această carte, devenită deja o lucrare clasică a domeniului, Paul Krugman studiază crizele economice care au măturat Asia şi America Latină, arătând că ele reprezentau un avertisment pentru noi toţi: la fel ca bolile devenite rezistente la antibiotice, maladiile economice care au provocat Marea Criză îşi făceau din nou apariţia.

În anii care au urmat, pe măsură ce bursa de pe Wall Street înflorea şi experţii în „inginerii financiare“ realizau profituri uriaşe, crizele internaţionale ale anilor 1990 s-au estompat din memoria colectivă. Dar acum, economia declinului a ajuns în America.

În această nouă şi substanţial revizuită ediţie a Întoarcerii economiei declinului, Krugman arată cum neputinţa de a ţine pasul, prin reglementare, cu un sistem financiar tot mai ieşit de sub control a împins Statele Unite şi restul lumii în cea mai gravă criză financiară din anii 1930 încoace. De asemenea, el descrie şi măsurile care se impun pentru a limita amploarea crizei şi a readuce pe linia de plutire o economie mondială care alunecă într-o recesiune profundă.

Cel mai recent dintre laureaţii Premiului Nobel, un economist de succes, face o analogie a prezentului cu evenimentele care au provocat Marea Criză şi arată ce e de făcut pentru a evita catastrofa.

Majoritatea economiştilor, în măsura în care se gândesc măcar la acest subiect, privesc Marea Criză din anii 1930 ca pe o tragedie gratuită, care n-ar fi fost deloc necesară. Dacă Herbert Hoover n-ar fi încercat să echilibreze bugetul în faţa unei depresiuni economice; dacă Rezerva Federală n-ar fi apărat etalonul-aur, în detrimentul economiei interne; dacă autorităţile ar fi susţinut de urgenţă cu lichidităţi în băncile ameninţate să cadă, calmând astfel panica instalată treptat în 1930-1931; atunci, crahul pieţei bursiere din 1929 n-ar fi condus decât la o recesiune „de grădină“, cu nimic ieşită din comun, curând dată uitării şi, din moment ce economiştii şi responsabilii cu politica publică şi-au învăţat lecţia [...] nimic care să semene cu Marea Criză nu mai poate avea loc vreodată.
Paul Krugman, din Introducere