Eternul soţ. Dublul

Povestiri, nuvele sau chiar microromane, Dublul (1846) şi Eternul soţ (1890) prezintă stări extreme de conştiinţă, manifestări schizofrenice sau idei obsesive. În Dublul, avem a face cu un funcţionar respectabil, Goliadkin senior, care se află pe punctul de a se dezintegra social din cauza apariţiei tulburătoare a unei sosii. Dublul, Goliadkin junior, încearcă să distrugă reputaţia protagonistului şi să-i uzurpe locul în cadrul birocraţiei ruseşti. Surpriza însă survine atunci când se dovedeşte că acesta din urmă nu este decât o manifestare schi zo frenică a eroului nostru. Dualitatea, fizică ori psihică, va constitui şi tema celei de-a doua nuvele. Fundamentată pe o rivalitate de tip mimetic, Eternul soţ cuprinde în paginile sale un joc subtil între soţul înşelat şi amantul iubitei defuncte. Sufocat de probleme financiare şi nemaia vând resurse morale pentru a trăi, soţul îşi urmăreşte rivalul pas cu pas.