Don Global suit pe cal

Don Global suit pe cal

În poveştile acestea poţi vedea cum ai putea să capeţi un degeţel mic (dacă vrei), cum un uriaş amestecă toate jucăriile şi hainele unei fetiţe într-o sferă mai mare decât ea, cum un dragon înfulecă maşini şi cum fug personajele din cărţi atunci când biblioteca cea mare ia foc. Şi mai poţi afla de ce zboară cămilele din cortul circului către cer, de ce o soră şi un frate îşi împrumută visele unul altuia, de ce iaurtul cade din cer şi de ce îngeraşa Şerveţica nu mai rămâne singură. Şi pe-o şa şi aşa mai departe.

Poveştile acestea sunt scrise de o fetiţă (Ilinca), de fratele ei (Andrei) şi de tatăl lor (Călin). Ei trăiesc departe-departe, într-o ţară mare-mare unde plouă cu poveşti chiar şi când ninge. Ei au scris această carte pentru toţi copiii din România - pentru că este destul de uşor de citit - dar şi pentru oamenii mari, ca să-şi amintească de vremea când citeau uşor.

Ilinca (Ilinca-Beatrice Mihăilescu) are zece ani şi e balerină. Ea poate să arunce şi să prindă o minge de tenis cu mâna dreaptă (şi cu stânga, de asemenea, adică e ambidextră, nu-i aşa?). Deviza ei este: "Nu (vreau să) am nici o deviză". Ea vrea să devină scriitoare. Şi balerină. Şi patinatoare. Şi lista e mult mai mare.

Andrei (Andrei-Ian Mihăilescu) are nouă ani şi o mie de poante. Săltat pe ele, tocmai sare în clasa a IV-a. Are centură neagră la Ninendo. Deviza lui e: "Sunt curajos ca un haios vânjos". El vrea să ajungă un mare jucător de fotbal (dar încă nu ştie care).

Călin (Călin-Andrei Mihăilescu) e ceva mai mare (a trebuit să aştepte o vreme până când copiii lui, Ilinca şi Andrei, s-au născut şi au învăţat să scrie). El scrie şi predă literatură copiilor mai mari. Deviza lui este: "Dacă nu te mişti, te rătăceşti". El vrea să fie iarăşi copil.

Ei trăiesc în Ontario, Canada, unde au văzut urşi doar la televizor şi la zoo. Ei îşi petrec verile în România şi îşi spun poveşti mai tot timpul. De obicei, îşi dau unul altuia câte trei cuvinte pe care următoarea poveste trebuie să se bazeze. Când se joacă aşa, unul zice: tu-mi dai trei cuvinte şi eu îţi dau o poveste. Multe din poveştile de mai jos s-au născut din astfel de jocuri. Trebuie să ştiţi, însă, că nici una din poveştile din carte nu a început cu cuvintele "Ilinca", "Andrei" şi "Călin". Asta e altă poveste.