Discernamantul modernizarii

Discernamantul modernizarii

In 1995, dupa publicarea Cerului si a Zborului, am vrut sa-mi cunosc cititorii. M-am intalnit cu ei la lansari, in discutii informale, la autografe, luand parte la tot felul de evenimente. Am descoperit, cunoscandu-i, o alta Romanie decat cea politica (detestabila), economica (mizerabila), institutionala (irespirabila) – de care ne-am cam saturat cu totii. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit tara. Am descoperit o Romanie decenta, vie, generoasa, culta, plina de un farmec pe care, in izolarea mea, il atribuiam mai degraba Occidentului, decat tarii mele. Acesti oameni nu vin dintr-o profesiune anume: provin din toate. Sunt medici, ingineri, economisti, avocati, profesori, soferi, tehnicieni, informaticieni, studenti, elevi – oameni de calificari diverse, contradictorii, spectaculoase, oarecari. Impartasesc unii cu altii dezinteresul fata de statutul social al pasiunii lor. Pentru acest tip de public au fost concepute, de-a lungul anilor, conferintele pe care le-am adunat intre copertele acestui volum.