Demiurgul si alte studii traditionale

Pentru a putea fi gasite intr-o carte si a-i scuti astfel pe cititori sa le caute in numerele unor reviste epuizate de multa vreme, am reunit sub titlul Demiurgul si alte studii traditionale (Melanges) cateva din articolele lui Guenon si Palingenius, pseudonimul sau din perioada revistei La Gnose, fondata de el in 1909. Am impartit ansamblul acestor articole in trei parti: Metafizica si Cosmologie - Stiinte si arte traditionale - Despre cateva erori moderne. Intre Capitolul I al Primei parti, "Demiurgul" - care este, credem noi, primul text pe care l-a dat la tipar in 1909 la varsta de 23 de ani - si "Stiinta profana in fata doctrinelor traditionale", din aprilie-mai 1950, au trecut mai bine de 40 de ani. In acest interval de aproape o jumatate de secol, nu se poate spune ca pozitiile intelectuale ale lui Guenon s-au schimbat mult, mai cu seama in privinta criticilor impotriva lumii moderne.

Pe planul expunerii teoretice a Doctrinei traditionale, e probabil ca ar fi prezentat "Demiurgul" intr-o alta maniera in cateva puncte, insa fara a-i schimba semnificatia profunda, deoarece punctul sau de vedere metafizic a ramas intotdeauna acelasi.

"Monoteism si angelologie", din 1946, explica eroarea politeista ca o degenerescenta a formelor traditionale datorata neintelegerii adevaratelor raporturi ale diverselor atribute cu Principiul Suprem. Guenon reia aici, insa sub o forma mai accesibila occidentalilor, o argumentatie a lui Sri Sankaracarya din comentariul acestuia la Mandukya Upanisad. Se va observa ca, deja in "Demiurgul", citatele sankaryene erau numeroase.

"Spirit si intelect" (1947) precizeaza ca sensul cuvintelor este in functie de diferitele ordine de realitate pentru care sunt utilizate.

Intelectul sau Buddhi este de natura esentialmente supra-individuala, deoarece nu este altceva decat expresia insasi a lui Atman in manifestare. Asadar, daca se ia cuvantului Spirit in sensul de Intelect, el trebuie conceput ca un Principiu de ordin universal, prima productie a lui Prakriti.

"Ideile eterne" (1947), contrar opiniei unora, nu trebuie considerate nicidecum ca simple virtualitati in raport cu fiintele manifestate, carora le sunt "arhetipuri" principiale; intr-adevar, <>. A vedea altfel lucrurile echivaleaza cu "a taia radacinile plantelor". "Nu realitatea noastra in Principiu este virtuala, ci numai constiinta pe care o putem avea despre ea" in timpul manifestarii.

Capitolul VI, "Cunoaste-te pe tine insuti" este traducerea franceza, revazuta si corectata de Guenon, a unui articol in araba pe care l-a dat in 1931 revistei El-Ma'rifah. Reamintim ca Guenon a plecat la Cairo in martie 1930, insa "legatura" sa cu "Tacawwuf" dateaza din 1912.

"Observatiile asupra notatiei matematice si asupra producerii numerelor" au fost scrise in perioada [revistei] La Gnose, 1910. Primele au fost reluate si dezvoltate in Les Principes du calcul infinitesimal editate in 1946 la N.R.F. in colectia "Tradition".

"Observatii asupra producerii numerelor", scrise in 1910, continua "Demiurgul". Se observa influenta pitagorismului si a Kabbalei (vezi "Formes traditionnelles et cycles cosmiques", Partea a III-a, p. 60-110).

"Initierea si meseriile" este un articol aparut in Le Voile d`Isis in aprilie 1934. Autorul explica aici de ce a devenit necesara initierea pe masura ce umanitatea se indeparta de starea primordiala. In "Artele si conceptia lor traditionala", Guenon expune cauzele degenerescentei meseriilor si artelor ca urmare a "caderii" sau a mersului descendent al ciclului actual. El indica totusi posibilitatea unei initieri in "micile mistere" bazata pe meseria de constructor ce subzista inca, in mod valabil, in Occident (Cf. Pe acest subiect Apercus sur l`initiation).

Desi textul "Conditiile existentei corporale" din ultimele doua numere din La Gnose (1912), pe care il redam aici, nu se refera decat la Akasa si Vayu, celelalte trei elemente nemaifiind tratate, adica Focul-Apa-Pamantul (Tejas-Ap-Prithvi), ne-am gandit ca partea redactata ar interesa suficient publicul caruia ii era destinata pentru a figura printre articolele cuprinse in Melanges.

"Gnoza si scolile spiritualiste" ne-a readus in punctul de pornire, adica in perioada "Demiurgului" - noiembrie 1909. Aceasta este o luare de pozitie definitiva, deoarece, scrie Guenon, "un Principiu universal nu poate fi derivat din faptele particulare... Principiile cunoasterii nu le putem gasi decat in noi insine si nicidecum in obiectele exterioare".

O alta serie de articole va preciza criticile adresate scolilor numite spiritualiste, adica ocultistilor, teozofilor si spiritistilor, critici ce vor fi reinnoite si dezvoltate in L`Erreur spirite si in Le Theosophisme cativa ani mai tarziu.

In fine, ultimul capitol, "Stiinta profana in fata doctrinelor traditionale", care dateaza din aprilie 1950, reafirma, fata de "stiintifici" de aceasta data, aceleasi luari de pozitie ca in perioada La Gnose.

"Punctul de vedere profan este ilegitim ca atare, deoarece ia in considerare lucrurile fara a le pune in legatura cu nici un principiu transcendent si ca si cum ar fi independente de orice principiu... Stiinta moderna in intregul ei nu are nici un drept sa fie considerata ca o cunoastere veritabila, deoarece, chiar daca ar ajunge sa enunte lucruri care sa fie adevarate, modul in care le prezinta nu este mai putin ilegitim, ea fiind in tot cazul incapabila sa ofere cauza adevarului lor, care nu poate rezida decat in dependenta lor fata de principii..."

"Aplicatiile practice carora aceasta stiinta le poate da loc sunt cu totul independente de valoarea stiintei ca atare... si savantii insisi recunosc ca utilizeaza forte a caror natura o ignora complet; aceasta ignoranta consta fara indoiala pentru multi in caracterul primejdios pe care aceste aplicatii il prezinta deseori".

Ar fi greu sa se nege astazi, dupa un sfert de secol, justetea ultimelor avertismente ale lui Guenon.

Ea nu va impiedica sa se implineasca destinul ciclului uman, insa va permite poate unora sa inteleaga mai bine epoca in care traim si permanenta actualitate a operei celui pe care Sri Ramana Maharshi il numea "Marele Sufi".

Roger Maridort