De unde provenim? Volumul I + II

De unde provenim? Volumul I + II

De ce ne uitam unii in ochii altora? Demarand cercetarile, am creat un program computerizat, capabil sa analizeze parametrii geometrici ai ochilor. Cel mai interesant lucru s-a intamplat intr-o buna zi cand, introducand in program fotografii ale reprezentantilor tuturor raselor lumii, am cerut computerului sa reconstruiasca imaginea unor „ochi medii statistici". Ei apartineau rasei tibetane!

Am calculat apoi caile de migrare a omenirii din Tibet, calcule care, in mod uimitor, au coincis cu datele istorice. Dupa aceea am descoperit ca fiecare templu din Nepal sau Tibet are drept „carte de vizita" imaginea unor imensi si neobisnuiti ochi.

Introducand in program imaginea ochilor respectivi am reusit sa reconstruim aspectul fizic al posesorului lor, care s-a dovedit a fi la fel de neobisnuit. Astfel, datele absolut contradictorii, pe care le-am cules, pe timpul expeditiei, de la diversi guru, lama, swami, precum si din opere de arta sau texte religioase, au inceput sa se configureze intr-un lant tot mai coerent, ducand la constientizarea tot mai clara a faptului ca pe Terra exista un sistem de „asigurare" a continuitatii vietii, sub forma conservarii prin „somathi" a exemplarelor umane, reprezentante ale diferitelor civilizatii, amplasate in pesteri de mare adancime - Fondul Genetic al Omenirii. Am reusit chiar sa gasim una din aceste pesteri si sa obtinem niste informatii de la asa-numitii oameni deosebiti, care vin lunar in acele locuri.

Cu ce ne-a fost de ajutor desenul? Ne-a ajutat pentru ca acesti oameni vedeau si vad in subteran fiinte cu o infatisare neobisnuita. Iar printre acesti oameni exista unul care seamana cu cel din desenul nostru - si chiar pe acesta ei il numeau cu deosebit respect „EL". Cine este „EL"? Nu as putea sa va raspund cu exactitate, dar cred ca este omul Shamballei.

In momentul de fata, cred cu tarie in existenta Fondului Genetic al Omenirii. In afara de asta, in timpul expeditiei ne-a mai fost dezvaluita semnificatia cuvantului „Amin!" pe care noi il rostim de fiecare data atunci cand incheiem o rugaciune.

La finalul acestei analize mi-am dat seama ca am inceput sa respect cu adevarat religia si sa cred cu tot sufletul in Dumnezeu.