De-ale prinţeselor şi patrupezilor

De-ale prinţeselor şi patrupezilor

Ani de-a rândul, în redacţia Dilemei, Iaromira a fost, pentru mine, o prezenţã oarecum misterioasã. Avea un aer de sfinx candid, cu tãceri statuare şi verdicte tãioase. Contrastul între modul ei de a fi, în acelaşi timp discret şi necomplezent, şi volubilitatea textelor ei gazetãreşti era frapant. Simţeam mereu cã în dialogul dintre noi ceva esenţial rãmânea nespus. De curând, i-am citit poveştile şi m-am liniştit. Comunicãm integral în spaţiul lumilor posibile, adicã al lumilor eliberate de balastul logic al vieţii zilnice. Ironicã, duioasã, plinã de haz şi de dexteritate, burlesc ingenioasã şi destins suprarealistã, Iaromira m-a (re)cucerit. E un sfinx abordabil, ludic, liniştitor.

Andrei Pleşu