Curajul de a fi

Curajul de a fi a fost scrisa in cursul verii anului 1950, pe cand P. Tillich se pregatea pentru prelegerile pe care urma sa le sustina la Universitatea din Yale la finele aceluiasi an. Paul Tillich descrie in amanunt dilema omului modern, aratand caile catre de depasire a angoaselor ce deriva din lipsa de sens pe care de multe ori acesta o resimte. Daca angoasa neurotica poate fi vindecata relativ usor, nu acelasi lucru este valabil si pentru angoasa existentiala. Pentru depasirea acesteia omul are nevoie de "curajul de a fi", si anume, curajul de a fi parte a unei cuprinderi mai largi (societatea) precum si de a sta de unul singur (sau de a fi el insusi); nu in ultimul rand, de curajul de a se lasa sustinut de puterea creatoare a Fiintei la care fiecare fiinta participa. Curajul este forta care determina actiunea, care se auto-afirma, care recunoaste nevoia divinului in vietile noastre si care ne impinge inainte cand totul pare pierdut.

Titlul incearca sa uneasca cele doua sensuri ale conceptului de curaj: cel etic si cel ontologic. Ca act uman, curajul este o chestiune de valoare si este un concept etic. Curajul ca afirmare-de-sine universala si esentiala este un concept ontologic. "Curajul de a fi este actul etic prin care omul afirma propria lui fiinta in pofida elementelor din existenta lui care vin in conflict cu afirmarea-de-sine esentiala a lui".

Unii exegeti l-au catalogat pe Tillich ca fiind un filosof grec si nu unul orientat inspre o teologie crestina biblica. Curajul de a fi este cartea care l-a facut celebru, demonstrand stralucit ca teologia, filozofia si psihologia nu se exclud reciproc, ci conlucreaza la rezolvarea unor probleme dintre cele mai complexe ale omului contemporan.