Cu ochii deschişi. Convorbiri cu Matthieu Galey

Marguerite Yourcenar (1903–1987), este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, autoare de romane: Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică, Piatra filozofală, Memoriile lui Hadrian, dar şi de poeme, eseuri, articole de atitudine, amintiri. Este membră a Academiei regale din Belgia din 1970, şi prima femeie aleasă în Academia franceză, în 1980. Matthieu Galey (1934–1986) este un important critic literar şi cronicar dramatic la Nouvelles litteraires, Combat etc. A adaptat, de asemenea, piese anglo-saxone şi a lăsat un Jurnal (Grasset, 1987), mărturie despre lumea teatrului şi viaţa literară pariziană dintre anii 1950–1986. Din colaborarea acestor două spirite strălucite au rezultat reflecţiile de senectute, încredinţate de Marguerite Yourcenar mai tânărului ei interlocutor, venit să stea de vorbă cu ea în îndepărtata Americă, unde scriitoarea şi-a trăit ultimii ani de viaţă. Gânduri despre propria ţară de origine, Belgia şi cea adoptivă, Franţa, despre război, viaţă, moarte, frică, sex, homosexualitate, politică, feminism, într-o carte, cum sunt foarte puţine astăzi, din care citind-o ai sentimentul că înveţi ceva la fiecare frază, fără să-ţi lase o clipă senzaţia neplăcută că vrea să te înveţe ceva. Şi mai ales, că te-ar privi absentă de la înălţimea înţelepciunii şi gloriei incontestabile. „Inţelepciunea întreagă stă în răbdare: să ştii să suporţi lumea fără să uiţi perfecţiunea vastă în care ea se înscrie“ spune ea. Şi nu este decât una din miile de fraze cioplite în piatră ale acestei cărţi. În însăşi… piatra filozofală pe care scriitoarea pare s-o fi găsit la sfârşitul vieţii şi să o dăruiască cititorului.