Cronos autodevorându-se. Aburul halucinogen al cernelii

Cronos autodevorându-se. Aburul halucinogen al cernelii

Memoriile lui Dumitru Popescu vãd, iatã, într-o suitã de mai multe volume, lumina tiparului. Datoritã lor avem acces la un fel de „faţã nevãzutã" a lumii noastre culturale şi politice din anii comunismului, lume revelatã din unghiuri puţin accesibile omului de rând.
Pentru cunoscãtorii prozei lui Dumitru Popescu, incontestabilele calitãţi literare ale autorului nu vor constitui o surprizã; ceea ce va incita curiozitatea şi îi va surprinde nu doar pe ei, ci şi pe aceia care nu i-au citit încã romanele, este tocmai viziunea unui scriitor care a deţinut mult timp, începând cu anii '60, funcţii înalte în ierarhia de partid.
Cu o impresionantã forţã de evocare şi, în ce priveşte anii adolescenţei, cu melancolie, volumul reînvie o întreagã societate — trasee politice, obiceiuri, chipuri, oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, intraţi în istorie sau uitaţi, acoperind aproape o jumãtate de secol.