Cartea lui Manuel

Cartea lui Manuel


Cartea lui Manuel este un roman ce se incadreaza perfect in tiparul postmodernismului literar. Avind ca pretext initiativa protagonistului de a aduna, impreuna cu prietenii sai, o serie de texte preluate din ziare si documente oficiale intr-un album dedicat generatiei viitoare (reprezentata de micul Manuel), cartea sintetizeaza controversele politice si miscarile sociale din timpul anilor ’70. Dar romanul lui Cortazar ridica totodata o serie de intrebari referitoare la functiile limbajului, la dimensiunea subiectiva a interpretarii, la erotism ca mijloc de reevaluare a normelor sociale, precum si la rolul jocului – la nivel mental, mai ales, dar si in raport cu o realitate pe care o poate schimba in rau, la fel ca orice act serios, sau o poate ameliora prin puterile sale dintotdeauna asupra fantasticului si fabulosului.

„Cred ca inca din copilarie blestemul, dar si norocul meu a fost sa nu accept lucrurile asa cum erau date. Nu ma multumeam sa mi se spuna ca aceea este o masa sau ca «mama» inseamna «mama» si gata. Dimpotriva, obiectul masa sau cuvintul mama constituiau pentru mine inceputul unui itinerar misterios, pe care uneori reuseam sa-l strabat pina la capat, iar alteori ma sfarimam pe parcursul lui.” (Julio Cortazar)

„La Cortazar, realitatea era mitica: ea exista si in cealalta fata a lucrurilor, dincolo de simturi, invizibila doar fiindca n-am stiut sa intindem mina la timp pentru a atinge prezenta pe care aceasta existenta o presupune.” (Carlos Fuentes)