Arta de a avea întotdeauna dreptate

Dialectica eristică sau Arta de a avea întotdeauna dreptate este una din rarele scrieri filosofice care se hrăneşte din echivoc şi ironie, deşi mimează ordinea categorială şi disciplina sistemică, venind în completarea şi corectarea organon-ului aristotelic şi încercând o redefinire a dialecticii şi retoricii.

Nu găsim aici supleţea stilistică din aforisme, dar putem ghici, în spatele măştii docte, cu trimiteri precise şi comentarii pertinente, amuzamentul - faţă de sine, de semeni şi de viaţă - cu care Schopenhauer trebuie să fi scris aceste sfaturi "practice", numai bune de a-i cimenta, în opinia contemporanilor, imaginea de "educator" pe care i-a conferit-o Nietzsche. De altfel, dialectica eristică trebuie să fi fost hrană spirituală pentru inamiciţiile elective ale celui din urmă.