Ambasadorii

Dupa ce femeia din cusca de sticla ii dadu foita roz cu numele prietenului sau (pe care ea il pronunta cu voce tare), Strether se indeparta si deodata se gasi, in hol, fata-n fata cu o doamna care il privi cu aerul de a fi luat o hotarare brusca si ale carei trasaturi - nu prea tineresti si nici de o finete remarcabila, dar expresive si agreabile - ii evocau o figura recent zarita undeva. Ramasera o clipa pe loc privind unul la celalalt; apoi isi aminti: o remarcase cu o zi inainte la hotelul precedent, unde ea, tot in hol, statuse putin de vorba cu cativa tovarasi de-ai sai de pe vas. De fapt nimic nu se petrecuse intre ei si i-ar fi fost greu sa spuna ce anume il facuse sa-i remarce prima oara figura si nici sa-si explice de ce o recunostea acum. In orice caz, si doamna parea ca-l recunoaste, aceea ce il intriga si mai mult.